Iulia Elize - ”Crini pe o felie de pâine”, roman (Ciclul Paradisul durerilor, Volumul II.)

Este un roman deosebit, Partea I din Ciclul ”Paradisul durerilor”, care mai cuprinde și cartea ”Pasul roșu al zilei”, ca prima carte a acestui Ciclu. Cartea conține o poveste de dragoste deosebită, dar și primele păreri cuantice, de la acel moment, 2016 ”anume, că Universul nu este mărginit”, pentru că nu se intuise această idee, dar și o părere cu privire la Particula Q (Așa cum am numit-o eu, inspirându-mă, ca și curiozitate, din personajul Q, din filmul ”Star Trek”.) Plăcându-mi în mod deosebit fizica cuantică, romanul are inserții și este o părere, pe alocuri, în acest domeniu, măcar ca vis ”aprobat” și ”vizat”, de fizica cuantică, dătătoare de verdicte calitative. Primele dintre părerile mele, menționate în cărți, după foarte personale idei. (Idei, din anii 2015 - 2016, sunt cuprinse în Carte).

În centrul acesui roman, se află, însă, tânăra Eleonora, care cunoaște primul contact cu iubirea adevărată, o fată slăbuță, mignonă, ca și mama ei, Laura Andreescu, dar care devine foarte curajoasă în ceea ce privește problemele vieții și ale familiei, maturizându-se cu repeziciune, și ajungând să depășească bariere de aspru destin și o cuvertură de cânepă, care este lăsată în urmă, dacă fata obișnuia să doarmă pe acest tip de așternut...

Cartea este deosebit de interesantă și de gravă, oferă exemple tragice de reușită, care se împlinește, însă, numai la sfârșit, ca un cadou al suferințelor, de până atunci. Este și despre adolescență, este despre dragostea între doi adolescenți special, Eleonora și Mălin, în ciuda tuturor sfaturilor ”prietenilor”, numai ieri, binevoitori. 

Coperta este varianta 2016, Copertarea (de la tipar autor), Editura ”PIM”, din Iași.

Cartea este prima creație a autoarei care conține inserții de fizică clasică și fizică cuantică, prezentându-le, ideile, ca într-un fel de tablou beletristic, pe seama Eleonorei Manea, însă ideile din carte sunt valabile chiar și în zilele de astăzi... Unele ridicând aspecte importante, de care poate lumea în general și în particular ar trebui să țină seama. Sunt unele fațete deosebite în acest Volum, și în plus unice, care au fost reluate cu patru ani mai târziu, în cartea ”Se iubiseră mult într-o rază de lună”, însă aici, în această carte, este candoarea și INCIPIENȚA.

””Acest roman este primul meu contact cu un Univers nesfârșit, prin florile de sânziene ale Eleonorei...”, mărturisește Autoarea. ”Țin la povestea Crinilor și a Sânzienelor, pentru că este prima, incipient...”